duminică, 25 aprilie 2010
Amintiri în miez de noapte
Se spune ca zeilor le este frică, sunt invidioși pe cei care își amintesc iubirile din viețile trecute, deoarece prin aceste iubiri devin ca ei: eterni, nemuritori... Înseamnă că tot restul nu contează? Sau că totul este o schelă pe care înveți să o construiești (la început fără să știi dar apoi înțelegând asta), viață de viață, pentru a te reîntoarce la Iubire, pentru a o redescoperi, din nou și din nou? Și simpla înțelegere a acestui fapt este... înălțătoare!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
As spune chiar mai mult: IUBIREA este CHEIA intregii existente, iar zeii sunt invidiosi pe oameni si pentru ca ei incep, incet dar sigur, sa descopere si sa manifeste plenar IUBIREA ca mod de a fi in manifestare. Da, e inaltator...
RăspundețiȘtergere